Jocuri și exerciții pentru munca de teatru

– asigurarea coeziunii grupului prin starea de bine și bucurie;

– experimentarea propriei creativități;

– depășirea sentimentului de teamă în a juca teatru.

1. Participanții – actori și non-actori – se plimbă prin sală.

2. Rugați-i să se salute, de fiecare dată într-un alt mod: făcând din mână, mișcând genunchii, apoi umărul, pot imita pisica („miau”), broasca („oac, oac”); salutându-se ca prietenii foarte buni, ca oamenii de afaceri, într-un mod entuziast sau cu un sentiment trist.

3. Versiune alternativă: Toți cursanții merg prin cameră. Atunci când un cursant spune „numărul 1”, un participant face un gest; urmează ceilalți participanți (numărul 2,3,4). Toți continuă să meargă. Instructorul apelează un număr și toți actorii arată gestul adecvat.

Orice, dar nu o sticlă!

1. Pune o sticlă de plastic în mijlocul camerei.

2. Explicați că obiectul poate fi orice în afară de o sticlă.

3. Invitați participanții să dezvolte idei și să arate pentru ce ar putea fi folosit acest „obiect de sticlă”. Poate fi „transformat” într-un pieptene, o spirală pentru gene, etc.

4. Așteptați un minut la început. Participanții au nevoie de un moment pentru a se conecta cu exercițiul.

         Ce faci?

1. Invitați participanții să rămână la rând. Încurajează-i pe aceștia să rămână în fața grupului. Mergeți la primul actor din rând și spuneți-I să facă o activitate, de exemplu, să tină un discurs. Cereți actorului să efectueze acest lucru. Explicați că prima persoană din rând îl va întreba ulterior pe actor: „Ce ai făcut?” Actorul numește o activitate care nu corespunde deloc cu cea interpretată, în exemplul nostru: a făcut yoga, a dansat, sau a curățat toaleta….

2. Explicați că actorul se întoarce apoi la rând. Persoana din rând care a întrebat „Ce ai făcut?” merge ca actor în fața grupului și desfășoară activitatea (făcând yoga sau…).

3. Explicați că următorul participant din rând va întreba: „Ce ai făcut?” Actorul spune o activitate diferită de ceea ce arată…Si așa mai departe …

Provocări care pot apărea:

Important:

1. Toți oamenii pot fi actori. O idee din Teatrului Oprimaților este să se depășească distincția dintre actori și public (pasiv, consumator).

2. Ce fac participanții se bazează pe decizia lor liberă. Dacă cineva evită să ia parte la un exercițiu, este Ok. Totul este voluntar.

3. A face greșeli este OK! ?

În cazul în care sunt cursanți ce nu se pot deplasa sau care nu sunt  obișnuiți să vorbească în fața unui grup,  trainerul ar trebui să încerce să găsească soluții creative care să îi includă.

Observație:

Exercițiile sunt preluate de la Augusto Boal, Jocuri pentru actori și non-actori,  http://www.deepfun.com/wp-content/uploads/2010/06/Games-for-actors-and-non-actors…Augusto-Boal.pdf

Mai multe exerciții găsiți pe http://comem.weltgewandt-ev.de/fresh-ups-for-theatre